Resultado de búsqueda
Elisabeta Știrbey. Elisabeta (Safta) Cantacuzino-Pașcanu (soția lui Barbu Știrbei, domnitorul Țării Românești ), s-a născut în 1805, fiind fiica Elenei Brâncoveanu (1787-1809), stră-strănepoata domnitorului Constantin Brâncoveanu (1688-1714) și a marelui spătar moldovean Grigore Cantacuzino-Pașcanu (1779-1808).
Prințul Barbu Alexandru Știrbey este o personalitate strâns legată de istoria noastră. Lucrarea aceasta oglindește pe bază de documente, etapele biografice ale prințului, descendent după bunică din neamul Brâncovenilor și nepot dinspre tată al domnitorului Țării Românești, Barbu Dimitrie Știrbey.
El príncipe Barbu Știrbey fue primer ministro del Reino de Rumanía durante un breve período, en 1927. Era hijo del príncipe Alexandru Dimitrie Știrbey y su esposa, Maria Ghika Comănești, y nieto de otro Barbu Dimitrie Știrbey, que fue príncipe de Valaquia y murió en 1869.
24 de mar. de 2023 · Regina Maria şi Barbu Știrbey s-au îndrăgostit în 1907, în timpul răscoalei ţărăneşti. Principesa se afla la Sinaia, trimisă la adăpost alături de alte soţii şi fiice de boieri. Când a venit în vizită prinţul Ştirbey, a fost fermecat iremediabil. „A devenit repede vizibil că atracţia dintre ei a mers ceva mai departe.
Barbu Ştirbey – Portret subiectiv. “Barbu Ştirbey avea asupra regelui [Ferdinand] ca şi asupra reginei [Maria] o influenţă atotputernică şi, de fapt, în tot cursul crizei din care a ieşit întregirea neamului românesc, el a fost adevăratul suveran al României. Nepot de domn, frumos, iubit de femei, elegant, plin de farmec, de o ...
The Știrbey princely family’s wines have been created, for more than three centuries, respecting the principles passed on from generation to generation. Twenty years ago, Ileana Costinescu, the descendant of prince Barbu Știrbey, married baron Jakob Kripp, a native South Tyrolean, whose family has a history of over 600 years.
Mamaia, lot 10, square 41. The alley that separates the Barbu Știrbey Villa from the Royal Palace of Mamaia was called Ecrene Alley. Ecrene is the last Romanian village on the frontier with Bulgary, several kilometers away from Balcic, on the shore of the Black Sea, during the Romanian administration of Southern Dobrogea (1913-1916 and 1918-1940).
